Blog

Inventarierea patrimoniului

By February 15, 2017 No Comments

Articolul de azi pleacă de la avertismentul pe care ANAF l-a transmis:”Nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la efectuarea inventarierii, constituie contravenție potrivit Legii Contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și se sancționează cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei”.În rândurile de mai jos am ales să detaliem puțin subiectul, să vedem mai exact ce presupune procesul inventarierii, cine are obligația să efectueze inventarierea, modul în care se organizează acesta și nu în ultimul rând cadrul legal care stă la baza procesului.

Inventarierea este o operațiune de bază pentru întocmirea situatiilor financiare. Scopul situațiilor financiare este acela al prezentării unei situații corecte la data bilanțului a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Ca urmare a inventarierii se poate stabili situația unor bunuri deterioarate, perisabile, avariate, precum și măsurile necesare pentru descărcarea din gestiune, înregistrarea unor amortizări suplimentare sau ajustări pentru depreciere.

Cine are obligația să inventarieze patrimoniul?

Inventarierea patrimoniului trebuie efectuată de toate persoanele juridice prevăzute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, și anume:

– Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice;
– Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial;
– Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate;
– Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute in legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil;
– Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri și care sunt obligate, potrivit legii să țină contabilitatea în partidă simplă.

Cum se efectuează inventarierea?

Pentru efectuarea propriu-zisă a inventarierii, aceste persoane numesc, prin decizie scrisă, comisia sau comisiile de inventariere. Aceasta decizie trebuie sa conțină, obligatoriu, câteva elemente:

– componenta comisiei (numele președintelui și membrilor comisiei),
– modul de efectuare a inventarierii,
– metoda de inventariere utilizată,
– gestiunea supusă inventarierii,
– data de începere și de terminare a operațiunilor.

E foarte important de știut că din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii, contabilii care țin evidența gestiunii respective și nici auditorii interni sau statutari.

În cazul în care care entitățile nu au nici un salariat care să poată efectua operațiunea de
inventariere, aceasta se efectuează de către administratori.

OMFP 2861/2009 și Legea Contabilității vă obligă să faceți anual inventarierea patrimoniului firmei (active, datorii, capitaluri proprii) și să includeți rezultatul inventarierii în situațiile financiare întocmite la sfârșitul anului. Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de până la 5.000 de lei (art. 41-42 din Legea contabilității).

Dar, după cum poate confirma oricine a fost implicat vreodată într-o inventariere, operațiunea este foarte minuțioasă și foarte stresantă. Pot apărea ușor diferențe majore între patrimoniul stabilit la inventariere și cel care figurează în contabilitate.

Cadrul legal care stă la baza inventarierii

1. OMFP 1802/2014, care a adus modificări în ceea ce privește regulile de evaluare a activelor și datoriilor în situațiile financiare anuale
2. Legea 227/2015, Noul Cod Fiscal, care a adus clarificări privind deducerile cheltuielilor aferente mărfurilor expirate, privind scutirea de obligația a ajustării TVA
3. OMFP 2861/2009
4. Legea contabilității nr.82/1991

Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existenței și apartenenței acestora la entitățile deținătoare, iar în cazul brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică și al altor imobilizări necorporale este necesară dovedirea existenței acestora pe baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menționat și în listele de inventariere întocmite.

Bunurile aflate asupra angajaților la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se inventariază și se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele care răspund de păstrarea lor. În cadrul evidenȚierii acestora pe formaȚii și locuri de muncă, bunurile vor fi centralizate și comparate cu datele din evidența tehnico-operativă, precum și cu cele din evidență contabilă.

Mult spor în toate!

Echipa
Bega Consulting

Author Bega Adriana

More posts by Bega Adriana

Leave a Reply